Anemia feriprivă partea I

Fierul este elementul chimic indispensabil proceselor biologice umane, fiind parte componentă a enzimelor, hemoglobinei (65% din cantitatea de fier se găseşte în structura hemoglobinei) şi mioglobinei. Fierul sustine sistemul imunitar, sănătatea pielii, parului si a unghiilor. Cu toate că se poate procura dintr-o varietate de alimente, fierul este în prezent mineralul care determină cele mai frecvente carenţe.
Fierul din alimente este absorbit prin celule care se regăsesc la nivelul tractului gastrointestinal. Organismul nu reține decât o cantitate foarte mică de fier ingerat, din hrană. Odată absorbit, el este eliberat în sânge, unde o proteină numită transferină se atașează de el și îl transmite către ficat.
Fierul este stocat în ficat sub formă de feritină și eliberat în cantități suficiente pentru a produce noi celule roșii în măduva spinării. Când celulele roșii nu mai pot funcționa (120 de zile de activitate în sistemul circulator), ele sunt reabsorbite de splină. Fierul din aceste celule uzate poate fi reciclat de organism.
Lipsa fierului duce la ameţeli, astenie, leşin, ten palid, stomatite, probleme de somn, oboseală, bătăi neregulate ale inimii, palpitaţii, respiraţie acelerată la efort, probleme de creştere, afectarea funcţiilor cerebrale, predispoziţie la infecţii şi scăderea imunităţii. În cazuri grave pot să apară inflamaţii la colţurile gurii, unghii casante, atrofierea gustului, limba încărcată, dificultăţi de a înghiţi datorită apariţiei de formaţiuni în gât şi esofag.
Prin anemie feriprivă se înţelege o stare patologică prin care sângele deţine un număr mai mic de globule roşii (eritrocite/hematii) funcţionale decât cel normal, ca urmare a unui nivel insuficient de fier disponibil în organism. Drept consecinţă, sângele nu poate conduce aceeaşi cantitate de oxigen la ţesuturi, declanşând o simptomatologie centrată în jurul oboselii şi oxigenării ineficiente a ţesuturilor.
Cauzele anemiei feriprive – poate avea cauze multiple, există mai multe categorii de persoane care prezintă un risc ridicat de a pierde fier sau de a nu-l putea asimila. Iată care sunt acestea, potrivit Societății Americane de Hematologie:
femei în timpul menstruației, mai ales dacă aceasta este abundentă;
femei însărcinate, cele care alăptează sau care au născut recent;
persoane care au suferit o intervenție chirurgicală majoră sau o traumă psihică;
persoane care au o afecțiune gastrointestinală: boala celiacă, boala Crohn, boli – inflamatorii intestinale cum sunt colitele ulcerative, ulcerul peptic;
persoane care au suferit proceduri bariatrice;
vegetarieni, vegani sau alte persoane care au o dietă care nu include alimente bogate în fier (fierul din alimente vegetale, chiar și din acelea care conțin mult fier, nu este absorbit la fel de bine ca fierul provenit din carnea de pui sau de pește, de exemplu);
copii care consumă mai mult de 500 de ml de lapte de vacă zilnic (laptele de vacă nu numai că este sărac în fier, dar poate încetini absorbția fierului și poate irita intestinele).

Alte cauze (mai rar întâlnite) care pot determina apariția anemiei feriprive:

pierderi de sânge ca urmare a unor afecțiuni: ulcer gastroduodenal, varice esofagiene, litiază renală, fibrom uterin, hemoptizii în TBC, cancer esofagian, gastric sau de colon, esofagită, diverticulită;
sângerări nazale cronice;
transfuzii frecvente de sânge (donare);
pierderi de sânge în urină ca urmare a unor disfuncționalități la nivelul rinichilor sau a vezicii urinare;
consumul excesiv de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
hemoroizi.
Lipsa de fier – simptome: În funcţie de gradul de severitate, o anemie feripriva recent instalată (în special anemia prin aport insuficient de fier sau prin absorbţie inadecvată) poate rămâne o vreme fără a cauza o simptomatologie sesizabilă. În timp, pe măsură ce organismul nu mai poate menţine în balanţă nivelul de fier şi numărul de eritrocite viabile, încep treptat să apară simptomele şi semnele anemiei.
Semne şi simptome anemie feripriva
Un tablou clinic sugestiv pentru anemia feripriva include:
Decolorarea tegumentelor – piele palidă;
Stare de oboseală cronică, marcată;
Stare de slăbiciune generalizată;
Ameţeli şi dureri de cap;
Dificultăţi în respiraţie – scurtarea respiraţiei, toleranta scăzută la efort, dureri în piept;
Creşterea frecvenţei cardiace (pulsului);
Unghii friabile;
Inflamaţie şi dureri la nivelul limbii;
Extremităţi (picioare şi mâini) reci.

Diagnosticarea anemiei feriprive
Medicul specialist îți va pune un diagnostic după examinarea clinică și istoricul tău medical. Printre analizele pe care ți le poate recomanda sunt:
hemoleucograma (hemograma) – arată, printre altele, numărul leucocitelor din sânge, al globulelor roșii, procentul acestora și media volumului lor, cantitatea de hemoglobină, numărul trombocitelor;
feritina – măsoară stocurile de fier seric pe care le face organismul (măduva spinării);
sideremia – este vorba de cantitatea de fier din sânge și modul în care acesta este metabolizat în organism;
CTLF (capacitatea totală de legare a fierului) – ține de modul în care fierul ajunge în organism cu ajutorul transferinei;
reticulocitele reprezintă capacitatea măduvei spinării de a produce eritrocite (celule roșii) tinere;
saturația transferinei – transferina este proteina cu ajutorul căreia fierul este transportat în organism; analiza oferă indicii despre modul în care proteina se leagă de celulele în care se regăsește fierul;
receptor solubil de transferină – la nivelul celulelor există receptori pentru transferină; numărul acestor receptori este proporțional cu necesitatea de fier a celulei.
Alte analize care pot fi recomandate pentru diagnosticare
În completarea testelor de sânge de mai sus, medicul specialist îți poate indica și alte investigații, cum ar fi:
radiografii;
colonoscopii;
endoscopii;
hemoragii oculte;
complex hemoglobină-haptoglobină.
Tratamentul carentei de fier.
Dupa obtinerea diagnosticului de certitudine si inainte de administrarea oricarui supliment de fier, trebuie adresata oricare stare patologica ce ar putea fi o cauza continua de pierdere a fierului sau de absorbtie insuficienta a acestuia.
Astfel, in cazul hemoragiilor (din traumatisme sau asociate altor afectiuni), trebuie identificata sursa acesteia si oprita sangerarea. De asemenea, in cazul bolilor digestive ce altereaza procesul de absorbtie a fierului de la nivel intestinal, trebuie tratata mai intai boala de fond si abia apoi anemia feripriva.
Principalul tratament pentru anemia carentiala feripriva este fierul, administrat sub forma suplimentelor (medicamente cu fier pentru anemie).
In cazurile usoare si moderate, acesta se administreaza sub forma de tablete (pentru adulti), sau in lapte si alimente (pentru copii). In cazurile severe, administrarea se poate realiza intravenos sau in perfuzie.

Săptămâna viitoare voi scrie un articol despre anemia feriprivă și genetica, despre genele pe care le verificăm în testul nostru CSBN Diet cu privire la deficitul de fier genetic, despre DZR și alimente bogate în fier de origine animală și vegetală.

 Articolul are doar scop informativ și nu este destinat a fi utilizat ca diagnostic medical. Informațiile din acest articol nu sunt menite să trateze, diagnosticheze sau sa vindece afecțiuni sau boli. Este destinat numai în scopuri generale de sănătate și bunăstare.
Dacă aveți întrebări, doriti să vă programați la o consultație vă rugăm să ne contactați prin e-mail: contact@carminastroia.ro, telefonic 0749227579 sau prin formularul de contact disponibil pe site.
Dacă ești hotărât/ă să obțineți ajutor cu privire la sănătatea ta, contactați-ne astăzi pentru a programa o evaluare nutritionala.