Lasă-ți ADN-ul să-ți spună cum să mănânci. Nutrigenetica, povestea ta!

Dietele, așa cum le numim astăzi, până nu demult erau denumite regimuri, care în linii mari, urmează un anumit trend, obosesc de regulile stricte, și oamenii încetează să „țină diete”. 
Acum ai oportunitatea unică să mânânci alimente bazate pe variațiile individuale ale ADN-ul tău, astfel că menținerea unei greutăți corporale optime nu necesită o anumită dietă?
Cultura alimentară pe care ai văzut-o promovată în nenumărate reclame, reviste și cărți este mault mai toxică decât utilă. Fiecare organism este unic, ceea ce înseamnă că nicio dietă nu este o soluție universală. 

Foarte multe studii au demonstrat că dietele foarte restrictive pot fi dăunătoare sănătății tale

Ce se întâmplă cu corpul tău atunci când faci dietă?
Cu cât înveți mai multe despre modul în care corpul tău reacționează la dietă, cu atât mai puțin vei dori să îți restricționezi caloriile sau să urmezi dietele la modă, pastile de slăbire minune, shake-uri, etc… . Practic, este esențial, să ai obiceiuri alimentare sănătoase, pe tot parcursul vieții, în fiecare zi și să te hrănești conform constelației tale genetice.

Dietă, cortizol și niveluri de glucoză
Știați că dieta vă poate crește nivelul de stres? 

Mai multe studii de specialitate, printre care unul publicat pe platforma NCBI¹că restricționarea aportului de calorii determină creșterea nivelului cortizolului .
Cortizolul (hormonul stresului) acționează cu epinefrina (adrenalină) în răspunsul de luptă/stres. Când petreci luni de zile – sau chiar ani – încercând să slăbești, nu părăsești niciodată acea zonă de stare de alertă, se creează creșteri pe termen lung ale nivelului de cortizol. Stresul cronic poate cauza probleme semnificative de sănătate, cum ar fi probleme neuro-degenerative, scăderea nivelului de imunitate, probleme digestive, insomnie, boli de inimă și multe altele. 
Excesul de cortizol poate duce, de asemenea, la creșterea zahărului din sânge (glucoza) și la o scădere a insulinei. Prin trecerea organismului în modul de stres, corpul nostru se pregătește să consume o explozie semnificativă de energie. Când această explozie de energie nu este necesară, corpul nostru nu o poate arde, iar cortizolul crescut determină organismul nostru să fie mai puțin receptiv la insulină . Dacă corpul tău încetează să mai regleze eficient glicemia, este posibil să aveți risc de diabet sau alte complicații de sănătate. 

     Chiar și atunci când nivelul de stres este sub control, actul de restricție a caloriilor (în special carbohidrații) atunci când țineți dietă poate duce la niveluri de zahăr din sânge mai scăzute decât în ​​mod normal , ceea ce poate provoca amețeli, tremurături, schimbări de dispoziție și foame. Creșterea și scăderea rapidă a nivelului de glucoză sunt deosebit de frecvente în cazul dietelor cu sucuri și al curățărilor.

Dezechilibrele hormonale și ale nivelului de glucoză din corpul tău întrerup procesele digestive normale și pot determina creșterea în greutate. De asemenea, organismul poate compensa restricția calorică prin încetinirea ratei metabolice, astfel încât să poată conserva energia. Așadar, tocmai actul despre care ni se spune adesea este cheia scăderii în greutate - monitorizarea și limitarea aportului caloric - creează adesea mai multe probleme pe termen lung.


  Restricția severă de calorii poate fi tentantă pentru o soluție rapidă de slăbire, mai ales atunci când doriți să slăbiți câteva kilograme înainte de un mare eveniment sau vacanță. Dar restricția severă de calorii înseamnă că corpul tău nu primește suficienți nutrienți pentru a-și susține funcțiile de bază, cum ar fi respirația, digestia și menținerea temperaturii corpului. Când se întâmplă acest lucru, organismul va începe să-și utilizeze propriile rezerve pentru a le folosi pentru energie.

O sursă de energie stocată se numește glicogen. Glicogenul este o formă de carbohidrați care se găsește în mușchii și ficatul nostru. Glicogenul și moleculele de apă sunt stocate împreună, astfel încât orice pierdere inițială de glicogen va duce, de asemenea, la pierderea apei. Acesta este motivul pentru care cea mai mare parte a pierderii inițiale în greutate în cazul restricției severe de calorii este doar greutatea apei, ne confirmă studiul ².

  Organismul tău au nevoie de o mare varietate de nutrienți pentru a menține totul să funcționeze optim, iar restricția calorică extremă pune acești nutrienți în pericol grav. De exemplu, avem nevoie de grăsimi sănătoase pentru a forma hormoni și pentru a contribui la structurile celulare; proteine ​​pentru a ne menține enzimele, pielea și mușchii puternici; carbohidrați pentru producerea de globule roșii; și vitamine și minerale pentru a ne susține metabolismul, bătăile inimii și funcționarea sistemului imunitar.

Fără o dietă echilibrată, plină cu nutrienți adecvați, poți experimenta unele efecte secundare grave. De exemplu, o dietă săracă în fier, folați și vitamina B12 poate provoca anemie – o afecțiune periculoasă care reduce fluxul de sânge către organele tale și duce la oboseală, amețeli și multe altele.

Masa corporală slabă – greutatea totală minus masa de grăsime – este unul dintre cei mai mari factori care influențează rata metabolică în repaus. Construirea sau menținerea masei musculare este o parte importantă a menținerii metabolismului nostru puternic. Studiile³ au arătat că 25 până la 40% din pierderea în greutate nu reprezintă grăsime, ci de fapt masă corporală slabă. 

Dietele puternic restricționate caloric, determină organismul să utilizeze aminoacizi (componentele de bază ale proteinelor) din propriile rezerve de mușchi pentru a-și îndeplini funcțiile necesare. Aceasta scade masa corporala slaba, ceea ce încetinește si mai mult metabolismul. O cantitate moderată de activitate regulată combinată cu pierderea lentă și constantă în greutate poate ajuta la prevenirea epuizării rapide a masei corporale slabe. 

Factorii metabolici
S-ar putea să te întrebi: „Dacă pierderea în greutate are un efect general pozitiv asupra sănătății noastre, de ce atât de multe diete eșuează?” Chiar dacă studiile susțin capacitatea creierului de a se reeduca pentru a avea mai puține pofte de alimentație pe termen scurt, creierul și corpul nostru se reping atunci când slăbim prea mult. Restricția calorică pe termen lung poate determina, de fapt, creierul și corpul să se împingă înapoi4. 

Eforturile extreme de scădere în greutate duc adesea la scăderea factorilor metabolici, inclusiv rata metabolică de repaus (RMR), efectul termic al alimentelor (TEF) și cheltuiala energetică a activității (AEE). Această încetinire metabolică este foarte variabilă între diferiți indivizi; cu toate acestea, studiile clinice au arătat că consumul de energie în timpul activității fizice este cel mai afectat între participanți.5

Cel mai important, atunci când organismul se confruntă cu o restricție severă prelungită de calorii, îți poate scădea capacitatea de a regla în mod conștient aportul de calorii. Acest lucru crește riscul de a mânca în exces. Capacitatea noastră de a ne controla alegerile alimentare și cantitatea pe care o mâncăm este influențată de gene și hormoni, cum ar fi insulina, leptina, grelina, hormonii tiroidieni și sistemul nervos simpatic. 

Hormonii foamei
Leptina și grelina sunt factori cheie în reglarea apetitului, care influențează greutatea și compoziția corporală. Ambii hormoni răspund la cât de multă energie are corpul. Leptina este produsă în principal de țesutul adipos (de grăsime) și funcționează pentru a reduce foamea, semnalând creierului că organismul are suficientă energie. Grelina este produsă în stomac pentru a semnala creierului că rezervele de energie ale corpului se scad și ne face să ne simțim foame. 

Rezistența la leptină, o afecțiune în care organismul are o capacitate scăzută de a sintetiza sau de a răspunde la leptina, poate duce la supraalimentare. Obezitatea s-a dovedit a fi o cauză de bază a rezistenței la leptine.6
Cercetările sugerează, de asemenea, că obezitatea indusă de dietă scade producția de grelină, susținând și mai mult ideea că fiecare dintre noi avem un „punct de referință” ideal care determină dacă corpul nostru stochează grăsime. sau permiteți-l să fie utilizat pentru producerea de energie.7 În mod interesant, studiile au demonstrat că grelina este supraprodusă la indivizi cu variante specifice în cadrul genei FTO legate de obezitate.8 Supraproducția de grelină contribuie, de asemenea, la dereglarea greutății. 

S-a demonstrat că restricția calorică prelungită contribuie la dezechilibrele leptinei și grelinei. Studiile clinice au arătat că dieta este legată de o scădere semnificativă a producției de leptine în organism, care nu numai că are ca rezultat o semnalizare afectată a foametei, ci poate influența negativ și cheltuiala energetică.9  Cercetătorii au propus că producerea alterată a hormonilor foamei grelină și leptina este un factor cheie la rata ridicată a eșecului dietei.

Pierdere în greutate și genetică
Pe lângă influențele economice și sociale, genetica noastră joacă un rol decisiv în greutatea noastră. Este extrem de valoros să înțelegeți factorii externi și factorii emoționali care vă influențează obiceiurile alimentare. 

Genele tale pot fi piesa de puzzle lipsă pentru a înțelege cum să încetezi o dietă odată pentru totdeauna.
Nutrigenetica, povestea ta!

Cu drag,
DRD. Nutrigenetician,
Carmina Stroia

1. Low Calorie Dieting Increases Cortisol, A. Janet Tomiyama , Ph.D., a Traci Mann , Ph.D., b Danielle Vinas , BA, c Jeffrey M. Hunger , BA, b Jill DeJager , MPH., RD, d și Shelley E. Taylor , Ph. .D. c, 201
2. Glycogen storage: illusions of easy weight loss, excessive weight regain, and distortions in estimates of body composition, S N Kreitzman 1, A Y Coxon, K F Szaz, 1992
3. Exercise Mitigates the Loss of Muscle Mass by Attenuating the Activation of Autophagy during Severe Energy Deficit, Nutrients, Marcos Martin-Rincon 1, Alberto Pérez-López 2, David Morales-Alamo 1, Ismael Perez-Suarez 1, Pedro de Pablos-Velasco 3, Mario Perez-Valera 1, Sergio Perez-Regalado 1, Miriam Martinez-Canton 1, Miriam Gelabert-Rebato 1, Julian William Juan-Habib 1, Hans-Christer Holmberg 4, Jose A L Calbet 1 5 6 2019
4. Extended Calorie Restriction Suppresses Overall and Specific Food Cravings: A Systematic Review and a Meta-analysis, Chanaka N. Kahathuduwa, Martin Binks, […], and John A. Dawson, 2017
5. Changes in Energy Expenditure with Weight Gain and Weight Loss in HumansManfred J. Müller , 1 Janna Enderle , 1 și Anja Bosy-Westphal 2,
   Current Obesity Reports, 2016
6. Defining Clinical Leptin Resistance – Challenges and Opportunities
   Martin G. Myers, Jr.,1 Steven B. Heymsfield,2 Carol Haft,3 Barbara B. Kahn,4 Maren Laughlin,3 Rudolph L. Leibel,5 Matthias H. Tschöp,6 Jack A. Yanovski,7 a 2012
7. Obesity Impairs the Action of the Neuroendocrine Ghrelin System, Jeffrey M. Zigman, Sebastien G. Bouret, and Zane B. Andrews, 2016
8. A link between FTO, ghrelin, and impaired brain food-cue responsivity, Efthimia Karra, Owen G. O’Daly, […], and Rachel L. Batterham, 2013
9. Leptin and energy restriction induced adaptation in energy expenditure Stefan G J A Camps 1, Sanne P M Verhoef 2, Klaas R Westerterp 2, , 2015