Ce este diaminoxidaza (DAO) și rolul ei în intoleranţă la histamina
Diaminoxidaza (DAO) este una dintre cele două enzime responsabile pentru degradarea histaminei – deaminare oxidativa cu ajutorul DAO fiind responsabila de degradarea extracelulara a histaminei. Spre deosebire de ea, cea de-a doua enzimă cu rol de metilare cu ajutorul histamin-N-metiltransferaza HNMT, care intervine asupra histaminei intracelulare, aceasta nu este capabilă să oprească pătrunderea în sânge a histaminei din alimente, astfel ca rolul ei în procesul de intoleranţa nu este la fel de important ca cel al diaminoxidazei.
Enzima DAO este capabilă să determine intoleranţă la histamina, fie dacă se regăseşte într-o cantitate insuficientă, cât şi dacă este prezentă, însă ineficienta.
Printre factorii care influenţează cantitatea şi eficiența ei se numără:
Factorii genetici: mutaţii genetice care afectează capacitatea organismului de a produce DAO sau de a utiliza cofactorii săi (vitamina C, vitamina B sau cupru)
Afecţiunile sistemului gastrointestinal (inflamaţii, infecţii, malabsorbţie, chirurgie intestinală);
Consumul de alcool;
Tratamentul medicamentos;
Creşterea excesivă a bacteriilor care se găsesc în mod normal în intestine sau sindromul intestinului permeabil;
Consumul de cantităţi mari de alimente bogate în histamina;
Deficitul de cupru, zinc, vitamina C, vitamina B6 (cofactorii necesari sintetizării enzimei)
Dezechilibre hormonale;
Etc
În acest fel, dacă avem un deficit de DAO, se produce o absorbţie şi o acumulare crescută de histamina în corp, ceea ce provoacă apariţia diferitelor simptome legate de inflamaţie, cum ar fi dureri de cap, disconfort gastro-intestinal şi mâncărime, printre multe alte manifestări.
Aceasta tulburare metabolică este denumită Intoleranţă la histamina, dar de fapt, o putem considera o “supraîncărcare” cu histamina a organismului şi este cauzată de o disfuncţie sau deficienţă a enzimei DAO.
Alimente cu conținut scăzut de histamină:
carne sau pește proaspăt;
gălbenușul de ou, albușul de ou (gătit, nu crud);
fructe proaspete (cu excepția căpșunilor);
legume proaspete (cu excepția roșiilor);
cereale;
lapte proaspăt pasteurizat.
Alimente cu conținut ridicat de histamină:
alcool;
brânzeturi maturate;
mezeluri afumate (salam, cârnați, şuncă afumată);
năut;
soia;
nuci;
cacao (este inclusă și ciocolată);
dulciuri sau snacks-uri cu aditivi și coloranți;
oțet.
Eliberatori de histamină (alimente care stimulează producerea de histamină la nivelul intestinului subțire):
majoritatea citricelor: kiwi, lămâie, ananas, prune etc.;
cacao;
nuci;
fasole și linte;
roșii;
germeni de grâu;
aditivi alimentari: benzoat, sulfiți, nitriți, glutamat, coloranți alimentari.
Blocanți de diaminoxidază:
alcool;
ceai negru;
băuturi energizante;
ceai verde;
ceai mate.
*Pentru iaurt, conţinutul de histamină variază în funcţie de cultură bacteriană folosită
Vitamine și minerale de care pot beneficia persoanele cu intoleranță la histamină includ:
• vitamina B6
• vitamina C
• magneziu
• zinc
• calciu
• vitamina B1
• vitamina B12
Care sunt opţiunile de tratament?
După confirmarea diagnosticului, nu rămâne de făcut decât să se identifice schema terapeutică potrivită. Tratamentul pentru intoleranţă la histamina consta atât în adaptarea dietei, cât şi în introducerea suplimentelor alimentare şi a unor medicamente. La modul general, putem întâlni următoarele recomandări:
Excluderea temporară a alimentelor ce conţin cantităţi mari de histamina (mâncare la conservă, afumături, brânzeturi maturate, murături, mâncare reîncălzită, fast-food, vinete, ciocolata, alcool);
Consumarea alimentelor care conţin cât mai puţină histamina (carne proaspătă, peşte proaspăt, legume, fructe, cereale integrale);
Consumarea, pe cât de mult posibil, a alimentelor proaspete şi a mâncărurilor gatite acasă;
Suplimentarea cu diaminoxidaza orala care substituie enzima deficientă din organism;
Administrarea de antihistaminice, în cazul în care au existat reacţii severe (tip anafilactic) în antecedente.
Suplimentar, se pot adăuga adjuvante care susţin activitatea enzimei DAO ( vitamina B, C, Zinc, Quercetina, etc)
În concluzie, diferiți factori pot contribui la scăderea activității DAO sau la supraproducția de histamină, inclusiv mutațiile genetice, consumul de alcool, anumite medicamente, creșterea excesivă a bacteriilor intestinale și consumul de cantități mari de alimente care conțin histamină. Intoleranța la histamina poate fi dificil de diagnosticat, deoarece simptomele sale sunt ambigue și seamănă cu cele ale altor afecțiuni medicale.
Prin urmare, dacă credeți că vă confruntați cu intoleranță la histamină, programați-vă la medicul alergolog pentru a investiga în detaliu cauzele simptomelor înainte de a încerca să vă diagnosticați sau să vă tratați singuri acasa, apoi alegeți un test de microbiotă, pentru un plus de sănătate, reducerea simptomatologiei şi imbunătățirea calităţii vieţii.
